Brazilian Jiu-Jitsu (BJJ) își are rădăcinile în Japonia, prin Judo-ul lui Jigoro Kano. La sfârșitul secolului al XIX-lea, maestrul Kano a dezvoltat un stil modernizat de jiu-jitsu, bazat pe proiecții și control la sol.

Brazilian Jiu-Jitsu (BJJ) își are rădăcinile în Japonia, prin Judo-ul lui Jigoro Kano. La sfârșitul secolului al XIX-lea, maestrul Kano a dezvoltat un stil modernizat de jiu-jitsu, bazat pe proiecții și control la sol.

Unul dintre discipolii săi, Mitsuyo Maeda, cunoscut și ca „Conde Koma”, a călătorit prin lume pentru a demonstra eficiența artei marțiale. În jurul anului 1914, Maeda a ajuns în Brazilia, unde l-a cunoscut pe Gaston Gracie, un om de afaceri care l-a sprijinit să se stabilească. În semn de recunoștință, Maeda i-a predat tehnici de jiu-jitsu fiului său, Carlos Gracie.

Carlos, împreună cu frații săi (printre care se remarcă Hélio Gracie), au adaptat și perfecționat tehnicile japoneze. Hélio, fiind mai slab din punct de vedere fizic, a dezvoltat o abordare bazată pe pârghie, tehnică și rezistență în locul forței brute.

Astfel, în primele decenii ale secolului XX, a luat naștere ceea ce astăzi numim Brazilian Jiu-Jitsu – o artă marțială orientată spre lupta la sol, controlul adversarului și finalizarea prin strangulări și tehnici articulare.